Coji savarine

• 440 g faina alba
• 300 ml lapte caldut
• 6 galbenusuri
• 1 ou intreg
• 30 g zahar tos
• 30 g drojdie proaspata sau 1 plic de 7 g drojdie uscata
• 15 g zahar tos (1/2 de lingura)
• 50 ml ulei
• coaja rasa de la ½ de lamaie
• ½ lingurita sare

1. Am inceput cu aluatul. In castronul mixerului am pus drojdia impreuna cu o lingura de zahar tos si am frecat-o un pic. Am turnat cei 300 ml de lapte caldut si am desfacut drojdia in el. Din cele 440 g de faina am scos 1/4 deoparte si le-am adaugat peste drojdie si lapte. Practic am facut o maia clasica. Am omogenizat bine acest amestec si l-am presarat cu putina faina (din restul de 3/4), am acoperit vasul cu o punga (sau cu o carpa de bucatarie) si l-am lasat 20 de minute la dospit (prima dospire).
   
2. Am asezat galbenusurile si oul intreg in alt castron metalic si am adaugat zaharul (30 g), sarea si coaja rasa de lamaie. Le-am batut bine cu un tel pana au devenit spumoase. In reteta spune ca acest vas ar trebui asezat pe baie de aburi (peste o craticioara in care fierbe 1 deget de apa) ca sa se incalzeasca amestecul.  Aveti mare grija sa nu vi se coaguleze ouale! Am asezat vasul pe baia de aburi si am amestecat constant timp de 1 minut. Nu are nevoie de mai mult timp! Si la mine deja ouale dadeau semne ca s-ar face omleta asa ca l-am retras rapid de pe oala cu aburi si l-am pus in chiuveta, cu fundul in apa rece (ca sa racesc castronul). Daca chiar vi se intampla pocinogul va trebui sa strecurati amestecul de oua printr-o sita deasa. Nu se arunca nimic!
   
3. Intre timp a dospit si maiaua, asa ca am adaugat in ea aceste oua spumoase (racorite, nu fierbinti!), restul de faina si cei 50 ml de ulei. Nu trebuie mixat mult acest aluat, doar cat sa fie omogen. Nu m-am abtinut sa nu pun un pic de vanilie in aluat... asta e viciul meu. Nu scrie in reteta, dar nu am putut sa fac aluat dospit fara un strop de vanilie. L-am acoperit din nou cu punga si l-am lasat 30 de minute la dospit (a 2 dospire).
   
4. Am insirat micile forme pe o tava si le-am uns cu putin unt topit (cu pensula) - in reteta se spune ca se pulverizeaza cu ulei. Aluatul a dospit alte 30 de minute si si-a dublat volumul, asa ca il putem pune in forme cu o lingura, pentru ca este lipicios.
   
5. Am pus cuptorul la incins la 220 C.Am bagat tava cu savarine la copt si dupa 5 minute am redus temperatura la 180 C. NU se deschide usa cuptorului in primele 20 de minute! Sub nicio forma. Le-am urmarit prin geam cum se infoaie si se rotunjesc, ca niste mingi de tenis. Le-am copt 30 de minute si s-au rumenit frumos.
   
6. Intr-o oala adanca si nu foarte larga am pus 1 L de apa la fiert cu 500 g de zahar. Am fiert siropul cam 5 minute - nu vreau sa devina gros. Am stins focul de sub el si i-am pus coaja rasa de la 1/2 lamaie. Rom nu se pune in sirop si oricum nu l-as fi pus decat dupa racirea completa. Dar avem nevoie de sirop fierbinte si de savarine racorite. Vedeti unde apare si romul.

7. Am cufundat cate 4-5 coji de savarine (ca asa le zice la aluaturile astea) in oala cu sirop fierbinte si le-am tot pritocit acolo, cand pe-o parte, cand pe alta, ca sa absoarba cat mai mult. Le-am scurs cu o lingura perforata si le-am asezat iar pe gratar. Am terminat cu toate si mi-a mai ramas un castron de sirop. L-am tinut acolo, sa fie.

8. Le-am lasat la racorit o ora (ca era fierbinte siropul) si apoi le-am mutat si la frigider o ora (acoperite cu punga de plastic ca sa nu mi se duca aroma de rom pe care l-am pulverizat peste coji).

9. Am batut frisca naturala si am indulcit-o cu o lingura de zahar pudra + putina vanilie.Cu o lingura am umplut savarinele in crapatura de sub capacel. Frisca naturala este mult mai moale decat porcaria vegetala (care sta ca spuma de ras) asa ca nu va asteptati ca savarinele astea sa stea cu gurile cascate ca cele din cofetarii.
   

10. In final, am pus pe capacel niste gem de zmeura (puteti sa optati si pentru jeleu sau marmelada) si au fost gata!